Tăcerea plăsmuită-n litere nescrise...

Uneori nu-mi ajung literele scrise...

Aș răbufni în civinte vorbite,

Dar și acestea se opresc în jumătăți de răsuflare

Parcă sugrumate, „gâtuite”…

Sunt  gânduri care tre’ să le păstrez doar pentru mine, închise.

N-ar fi înțelese nici în literele scrise, nici în cuvintele vorbite,

Pentru că-s gânduri de o vreme tăinuite... 

****

Când măsori emoția-n porniri nestăpânite,  dezamăgiri,  durere,

Litera, cuvântul, gândul nu mai au putere.

Când sapi în profunzime, răscolind  neatinsul,

Poți fi luat de val sau…  îți găsești  tu singură abisul!

****

Sunt gânduri de o vreme tăinuite

Și-ar fi-nțelese doar într-o tăcere

Acea tăcerea din ochii tăi, 

Plăsmuită în litere nescrise și în  cuvinte nevorbite...