E anotimpul când mă cer
iubită!...
Tristețea
mi-a pătruns în casă, mi-e frică că-și va face loc și-n
suflet...
Mă dezlipesc de mine cum o
face frunza de pe ram.
Am nevoie de-un braț și-l
caut printre umbre...
Iubește-mă
toamna!...
Iubește-mă
IARNA!
E anotimpul când aștept să
fiu iubită!
Văzduhul iernii mă înalță și
coboară
Gerul nu-mi îngheață
sufletul, nu-mi irosește vrerea,
Așteptarea
nu-și
pierde rostul...
Iubește-mă
iarna!...
Iubește-mă
PRIMĂVARA!
E anotimpul când mă vreau
iubită!...
Atingerea verdelui-crud de
trupul amorțit
îmi repornește
viața-n
vene, glezne, buze,
Ascult tăcerea și-ți
simt brațul
rătăcit în miile de fibre, ce se vor atinse...
Iubește-mă
primăvara!...
Iubește-mă
VARA!
E anotimpul când mă las
iubită!...
Caut în soare cuvinte și-n
stele tăcere,
Las sufletu-mi să cânte, să
ceară desfătare
iar soarele s-aprindă întreaga
mea suflare...
Iubește-mă
vara!...
***
Iubește-mă
azi și
iubește-mă
mâine,
Singurătatea și
tristețea
risipește-o.
Fii primăvara toamnei pentru
mine
Și iarna verii lângă tine
potrivește-o...
Iubește-mă azi și iubește-mă mâine!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu