Ne obişnuim să trăim în apartamente şi să nu avem altă viziune decât cea, pe care ne-o oferă ferestrele din jur, iar pentru că nu avem viziune curând ne obişnuim să nu mai privim afară. Pe măsură ce ne obişnuim astfel, uităm soarele, uităm aerul, uităm spaţiile deschise. Ne obişnuim să ne trezim, tresărind pentru că e târziu… Ne bem cafeaua pe fugă pentru că suntem presaţi de timp… Ne obişnuim să citim ziarul în autobuz ca să nu pierdem timpul; să înfulecăm o tartină, pentru că nu avem timp să luăm masa; să plecăm de la muncă după ce s-a înoptat; să dormim în autobuz pentru că suntem frânţi de oboseală; să cinăm în grabă şi să adormim buştean, fără a fi trăit nimic din ziua care a trecut…
Ne obişnuim să credem că oamenii apropiaţi nouă vor fi mereu lângă noi, ne gândim că sunt bine fără să ne preocupăm, să aflăm dacă aşa este, lăsăm o zi întreagă să treacă iar la urmă spunem la telefon „astăzi nu pot să vin… ne vedem altă dată… Poate săptămâna viitoare…” Surâdem celorlalţi fără să ni se surâdă înapoi. Suntem ignoraţi când vrem cel mai mult să fim văzuţi. Dacă cinematograful e plin ne mulţumim cu un scaun în primul rând, chiar dacă trebuie să ne sucim gâtul. Dacă munca e grea ne consolăm cu sfârşitul de săptămână. Iar dacă la sfârşit de săptămână nu sunt prea multe de făcut şi rămânem fără bani, ne consolăm cu faptul că o să ne culcăm devreme, pentru că întotdeauna avem de recuperat restanţe la somn.
Ne obişnuim să economisim viaţa…, care chiar şi aşa tot se cheltuieşte, şi cu toată obişnuinţa noastră de economisire, noi PIERDEM VIAŢA!
Se spune că „Moartea este atât de sigură de victoria ei, încât ne oferă avantaj o viaţă întreagă”. Timpul nu se poate opri în loc şi nici depozita undeva; existenţa noastră curge cu mare viteză, dar în timpul cât trăim avem ocazia să ne schimbăm obiceiurile astfel, încât să beneficiem de o mai bună calitate a vieţii, să apreciem şi să ne bucurăm de fiecare respiraţie, de fiecare bătaie a inimii. Să nu ne transformăm viaţa într-o rutină inutilă , care ne face doar nefericiţi. Viaţa nu trebuie economisită, ci trăită din plin! Dumnezeu ne-a pus la dispoziţie toate elementele pentru a fi fericiţi, satisfăcuţi şi recunoscători pentru acest mare dar (viaţa), pe care ni l-a dat cu atâta iubire!
P.S. „Viaţa îţi poate scăpa printre degete dacă trăieşti în trecut sau viitor. Fiecare zi trăieşte-o cu pasiune şi astfel vei avea o viaţă trăită din plin.” N. Koloff
Eram pe munte, tu erai pe vale
