Să pornim cu începutul...

Eu? ...   O cumulare de calități și defecte... Uneori primele le domină pe cele din urmă, alteori e invers. Dar de cele mai dese ori reușesc să stabilesc un soi de echilibru între ele și-atunci mă simt cel mai bine.

Vârsta?    Mereu la vârsta când simt fiori la auzul vorbelor dulci, rostite de maică-mea; când sângele-mi explodează în vene la atingerea pătimașă a mâinilor de bărbat de trupu-mi plin de viață; când grijile se contopesc cu uitările iar responsabilitățile îmi amintesc de casă, familie, părinți, job; când aștept diminețile cu răsărit de soare iar nopțile cu clar de lună; când încă mai cred că un prieten adevărat îți știe slăbiciunile dar îți arată calitățile, îți simte temerile dar îți întărește credința, îți recunoaște defectele dar îți subliniază calitățile și posibilitățile.

Școlire?  Ei, ca tot omul, am făcut și eu puțină carte: o grădiniță(cică, pe-atunci fără ea nu te primeau la școală!), o școală primară(c-așa începem cu toții!), una medie(c-așa erau vremurile!). Cu facultățile a fost mai ”simplu”: mai întâi medicina (pentru c-așa au vrut părinții!), după a urmat cea de ”Litere” (pentru c-așa am vrut eu (!) și pentru că tare-mi mai plăcea să mă pierd printre gândurile, înșirate iscusit de oamenii cuvântului), iar la final a venit psihologia(!), care, de fapt,  mi-a dat posibilitatea să înțeleg mult mai bine oamenii și să le pot întinde mâna de ajutor sau oferi umărul!

Ocupație?   Fac ceea ce-mi place! Sunt extrem de fericită când sunt lăsată să fac ceea ce-mi place și la fel de nemulțumită când mi se impune forțat ceva. Uneori îmi răsar ”cornițele”, care vin de la ”berbecuț”(una dintre constelațiile care lumina mai aprig când am apărut și eu pe lume) și mă ambiționez să merg până-n pânzele albe!  Alteori mă retrag în lăuntricul meu, stau acolo dosită până trece ”furtuna” , mai vărs câteva lacrimi ca să spăl cu ele tot amarul și ... gata, a trecut! Dar, de fapt, sunt mereu printre oameni și alături de ei, încerc să le facilitez comunicarea cu ei înșiși, să-i ajut să  urce calitățile de-asupra defectelor și să poată transmite tot ce au mai bun copiilor!

Predilecții?    O patimă nebună pentru oamenii care vădesc deșteptăciune! ”Devorez” frumosul din muzică, carte, film, spectacol! Iernile le vreau la munte, toamnele - în codru, verile - la umbra salcâmului iar primăverile - acolo unde repornește viața pentru mine, la casa care nu se vinde, cu nucii din poartă și două suflete cu așteptarea lângă ei!

Vise?    Sunt omul viselor, împlinite sau mai puțin împlinite! Visez noaptea(ca toată lumea), visez ziua(ca nelumea), visez oricând, oriunde, orice. Dar(poate straniu, poate paradoxal) cu cât mai mult visez cu-atât mai mult trăiesc aievea visele!

Temeri?  Să nu moară copilul din mine!