Copii tăi nu sunt copii tăi...

    În filmul ”Изгнание” (”The Banishment”), pe care l-am văzut de câteva ori, în ciuda faptului că e o psihodramă de familie destul de dură(!), eroina principală îi spune soțului: ”Aștept un copil! El nu e al tău!” Soțul percepe mesajul în sensul direct și de aici pornește drama propriu-zisă.

    Mi-a luat ceva timp să pătrund în sensul acestei replici, să înțeleg femeia, care, așteptând un copil de la omul pe care-l iubește mult de tot, e nevoită să vorbească așa! Nu am să dezvolt subiectul filmului și nici măcar deznodământul acestuia, care mi-a împăcat nedumerirea(cine vrea – să-l vadă!).  Vreau să zic doar că, ceva mai târziu, într-o carte ”de suflet” pe care o citesc ori de câte ori simt nevoia să-mi încurajez sau liniștesc spiritul, am găsit un text care m-a ajutat, într-un fel sau altul, să percep mesajul, strecurat de această femeie împlinită și-n același timp, atât de nefericită. Eu, cel puțin, am găsit o tangență între ceea ce am auzit în film și ceea ce am citit:

   ”Copii tăi nu sunt copii tăi.

Ei sunt fii și fiicele Vieții care tânjește după ea însăși.

Ei vin prin tine, dar nu de la tine și, deși ei sunt cu tine, totuși ei nu-ți aparțin.

Poți să le dai dragostea ta, dar nu și gândurile tale, pentru că ei au propriile lor gânduri.

Poți să le adăpostești trupurile, dar nu și sufletele, pentru că sufletele lor locuiesc în casa viitorului, pe care tu nu o poți vizita, nici măcar în visele tale.

Te poți lupta să fii ca ei, dar nu încerca să-i faci ca tine pentru că viața nu zăbovește în ziua de ieri
Tu ești ca arcul din care copiii tăi pleacă ca niște săgeți vii. Arcașul vede ținta de pe calea către infinit și-ți dă și ție puterea să vezi cât de departe poți ajunge.
Se încordează ca tine, cu puterea Lui, așa încât săgețile să zboare iute și departe.
Lasă ca încordarea ta în mâinile arcașului să fie spre bucurie, căci așa cum își iubește săgeata care zboară, tot astfel El iubește arcul care este stabil”... Kahlil Gibran

    Cred că acest mesaj vine ca un suport, ca o lecție pentru toți cei, care au îmbrățișat cea mai frumoasă și nobilă meserie, cea de PĂRINTE!

P.S. Când nu ai suficientă răbdare, înțelepciune, îngăduință să asculți persoana iubită riști să fii exilat din propria viață!