24 februarie 2013

Iubirea e un foc ascuns...


   Iubesc?... Iubesc!!!…. Iubesc într-un anume fel …, poate mai special…, poate mai neînțeles pentru alții dar atât de înțeles și aproape de mine.... Iubesc  pur și simplu… Fără promisiuni, fără regrete, fără durere, fără dramă și isterie, fără gelozie și invidie..., dar cu multă implicare și dăruire!

Iubesc și … dragostea ce-o port în suflet nu m-ar putea răni niciodată!


    Iubesc și știu că dincolo de supărările ce pot răni la un moment dat, dincolo de vorbele,  care uneori pot deveni minciuni, dincolo de îmbrățișarile care, câteodată  pot fi superficiale..., dincolo de toate astea  sunt eu și este dragostea mea...  

****
     Pentru cine-mi bate inima?...  Pentru cei, cărora le datorez viața, pentru cei, care îmi fac diminețile frumoase iar nopțile liniștite, pentru cei care-mi reaprind sclipirea din ochi și-mi susțin pașii pe cărările vieții…




****
     Ce e iubirea? „Iubirea este un foc ascuns, o boală plăcută, o otravă bună la gust, o dulce amărăciune, un chin desfătător, un zbucium plin de bucurie, o rană sălbatică şi dulce, o moarte blândă.” F. Zorrilla 

****
  Îmbolnăviți-vă de Ea, rătăciți-vă în pânzele Ei și ”muriți” puțin câte puțin, sorbind ”veninul” Ei!!!
 






20 februarie 2013

Copii tăi nu sunt copii tăi...



    În filmul ”Изгнание (”The Banishment”), pe care l-am văzut de câteva ori, în ciuda faptului că e o psihodramă de familie destul de dură(!), eroina principală îi spune soțului: ”Aștept un copil! El nu e al tău!” Soțul percepe mesajul în sensul direct și de aici pornește drama propriu-zisă.
    Mi-a luat ceva timp să pătrund în sensul acestei replici, să înțeleg femeia, care, așteptând un copil de la omul pe care-l iubește mult de tot, e nevoită să vorbească așa! Nu am să dezvolt subiectul filmului și nici măcar deznodământul acestuia, care mi-a împăcat nedumerirea(cine vrea – să-l vadă!).  Vreau să zic doar că, ceva mai târziu, într-o carte ”de suflet” pe care o citesc ori de câte ori simt nevoia să-mi încurajez sau liniștesc spiritul, am găsit un text care m-a ajutat, într-un fel sau altul, să percep mesajul, strecurat de această femeie împlinită și-n același timp, atât de nefericită. Eu, cel puțin, am găsit o tangență între ceea ce am auzit în film și ceea ce am citit:
   ”Copii tăi nu sunt copii tăi.
Ei sunt fii și fiicele Vieții care tânjește după ea însăși.
Ei vin prin tine, dar nu de la tine și, deși ei sunt cu tine, totuși ei nu-ți aparțin.
Poți să le dai dragostea ta, dar nu și gândurile tale, pentru că ei au propriile lor gânduri.
Poți să le adăpostești trupurile, dar nu și sufletele, pentru că sufletele lor locuiesc în casa viitorului, pe care tu nu o poți vizita, nici măcar în visele tale.
Te poți lupta să fii ca ei, dar nu încerca să-i faci ca tine pentru că viața nu zăbovește în ziua de ieri
Tu ești ca arcul din care copiii tăi pleacă ca niște săgeți vii. Arcașul vede ținta de pe calea către infinit și-ți dă și ție puterea să vezi cât de departe poți ajunge.
Se încordează ca tine, cu puterea Lui, așa încât săgețile să zboare iute și departe.
Lasă ca încordarea ta în mâinile arcașului să fie spre bucurie, căci așa cum își iubește săgeata care zboară, tot astfel El iubește arcul care este stabil”... Kahlil Gibran

    Cred că acest mesaj vine ca un suport, ca o lecție pentru toți cei, care au îmbrățișat cea mai frumoasă și nobilă meserie, cea de PĂRINTE!





P.S. Când nu ai suficientă răbdare, înțelepciune, îngăduință să asculți persoana iubită riști să fii exilat din propria viață!

18 februarie 2013

Întrebi! ... și pentru asta-ți mulțumesc!


         "Mă întrebi de sunt bine?...  Sunt în multe feluri: sunt obosită, sunt tristă, sunt fericită, sunt norocoasă, sunt ghinionistă, sunt zbuciumată, sunt liniștită… Sunt diferită în fiecare minuțel, în fiecare oră, în fiecare zi a săptămânii și în fiecare săptămână a lunii. Uneori mă simt în culmea fericirii,  alteori îmi simt sufletul îngenunchiat în fața neputinței de a merge mai departe... Mă frământ între ”ce-a fost” și ”este”,  încerc să mă gândesc la ”ce va fi” Caut să scot din mine durerile și decepțiile,  le arunc departe-departe apoi le caut, le adun una câte una și le așez lângă mine. Mai retușez câte ceva din ce-i posibil și merg mai departe. Încotro? Nu știu! Mai departe!
**********
         Mă întrebi de iubesc?...  Iubesc…. Iubesc într-un anume fel …, poate mai special…, poate mai neînțeles pentru alții dar atât de înțeles și aproape pentru mine.... Iubesc  pur și simplu…  Fără implicare, fără alintări, fără promisiuni, fără regrete, fără durere... Pentru că dincolo de supărările ce pot răni la un moment dat, dincolo de vorbele,  care uneori pot deveni minciuni, dincolo de îmbrățișarile care, câteodată  pot fi superficiale..., dincolo de toate astea  sunt eu și este dragostea mea...  Pentru cine? Pentru cei, cărora le datorez viața, pentru cei, care îmi fac diminețile frumoase iar nopțile liniștite, pentru cei care-mi reaprind sclipirea din ochi și-mi poartă pașii pe cărările vieții… Iubesc și … dragostea ce-o port în suflet nu m-ar putea răni niciodată!
********

          Mă întrebi de sunt fericită și ce-i fericirea pentru mine? E un cuvânt, aparent simplu, ce nu lipseşte din viaţa noastră cotidiană, e un sentiment pe care, într-un fel sau altul,  l-am trăit cu toţii şi totuşi, în mod paradoxal, îi simţim lipsa în fiecare clipă.  Pentru fiecare în parte fericirea înseamnă altceva! Cineva spunea că ”fericirea stă în lucrurile mărunte” și-nclin să-i dau dreptate acelui cineva. Sunt fericită atunci când visele-mi prind contur!... Sunt fericită când oamenii dragi sunt bine și-i  simt alături(chiar și la distanță, uneori mult prea mare, fiind)!... Sunt fericită când fac ceea ce-mi place și  sunt utilă pentru lumea din jur iar atunci când lipsesc pentru ceva timp, această ”lume” (a mea) îmi simte lipsa și duce dorul!... Sunt fericită când știu că am un drum lung în față și…, chiar dacă nu-mi prea dau seama la câte ”stații” voi opri, câte ”intersecții” voi traversa și câte opreliști îmi stau în cale, oricum sunt hotărâtă să-l parcurg!... Sunt fericită pentru că trăiesc toate ”nimicurile” minuscule care mi se întâmplă zi de zi!...
********
Sunt bine!...  Iubesc!...  Sunt fericită!...  Trăiesc!...