2 octombrie 2012

Gânduri matinale cu aromă de cafea...


Cafeaua, această licoare savuroasă, a devenit atât de populară ca băutură, încât consumul nostru de cafea este acum considerat a fi o treime din consumul total de lichide pe care îl utilizăm peste zi. „Vrăjeala” este, de fapt, efectul stimulant al cafeinei, care ne face să rezistăm pe parcursul zilei. E ceea ce ne atrage cel mai mult la cafea, probabil. He, he, he, câți dintre noi așteaptă cu nerăbdare să se bucure de ceașca de cafea fierbinte de dimineață?!! Efectul de stimulare al cafeinei ne face sa rezistăm tuturor încercărilor și provocărilor ce se abat peste noi pe parcursul unei zile. Mai mult decât atât, cafeaua are arome complexe și interesante pe care mulți băutori de cafea le apreciază și adoră!

 Majoritatea lucrurilor care ne înconjoară au o legendă privind originea lor. Legenda originii cafelei este legată de Kaldi, un păstor de capre, care a trăit în Etiopia în urmă cu mai mult de 1000 de ani. El a observat comportamentul ciudat al caprelor dupa ce acestea se hrăneau din tufele de cafea. Chiar şi caprele bătrâne zburdau pline de energie.  Kaldi a spus povestea unor călugări, iar aceştia au obţinut o băutură din boabele de cafea care îi ajută să stea treji toată noaptea. Băutura a devenit cunoscută sub numele de „kahweh”, termen Arab pentru „revigorant„.
Dincolo de legendă, descoperirea cafelei a dus la cultivarea sa comercială, care este atestată pentru prima oară în secolul al XV-lea în Etiopia, unde cafeaua creşte sălbatic. Consumul de cafea s-a răspândit în Yemen, Egipt, Siria şi Turcia. Cafeaua era cunoscută sub denumirea de „vinul Arabiei”, aparent datorită faptului că musulmanii care nu aveau  voie să consume vin foloseau cafeaua ca şi substitut, datorită efectului ei stimulator. Obiceiul de a bea cafea s-a răspândit rapid şi în 1615 ajungea în Veneţia primul transport pe mare din Turcia. În secolul al 17-lea în Europa existau deja numeroase cafenele.
Din Marea Britanie şi alte ţări europene cafeaua a fost dusă în Virgina, America...

Boaba nobilă de cafea îşi începe existenţa ca o floare pe planta de cafea.  Aceasta din urmă se aseamană cu un arbust de laur şi produce o recoltă de „cireşe” roşii la aproximativ şase ani. Cireşele conţin boabele care se extrag prin uscarea sau decorticarea fructului. Ulterior, boabele sunt sortate pe categorii de calitate, în funcţie de culoare şi mărime

Un proverb turcesc descrie cafeaua astfel: "Cafeaua trebuie să fie neagră ca iadul, tare ca moartea și dulce ca dragostea."

1 octombrie 2012

Dragostea adevărată


Deși mulți vorbesc despre EA, foarte puțini îi cunosc adevăratul sens! Unii susțin că Ea, cea adevărată,  există doar în cărți sau filme, alții afirmă că o trăiesc, profanând nițel sentimentul sublim! 
Despre dragoste e vorba, bineânțeles, despre DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ! …
Am găsit o povestioară pe care o citisem cândva, undeva… Nici măcar nu-mi mai amintesc din ce carte-am spicuit-o, nici cine-a gândit-o  și nici nu cred că mai contează atâta timp, cât semnificația acestor rânduri, așternute frumos pe foaia albă, m-au impresionat la nebunie.. M-am gândit să vi le ofer cu plăcere și… m-am mai gândit  că  aceste rânduri ar putea servi drept  moment de reflecție pentru mulți dintre noi,, care susținem sus și tare că știm ce este DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ!
„Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.
       Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă... în aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie. Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii... Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.
  Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana dar batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el...
Şi-atunci îl întreb mirată: “Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?“. Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde: “E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“.
        Am rămas fără cuvinte şi un fior mi-a întretăiat răsuflarea.  Mi-am înghiţit lacrimile, spunându-mi în sinea mea: “Asta este Dragostea!  Asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă!... Căci, în fond, asta este dragostea adevărată ?!... nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal. Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat!!!”


P.S. Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au!!!;)