10 iulie 2013

Moartea Bunul-ui Simţ



Azi deplângem moartea prietenului nostru drag, Bunul Simţ,  care a viețuit printre  noi timp de mulţi ani. Nici o ştiinţă exactă nu ştie câţi ani avea, întrucât datele despre naşterea lui s-au pierdut de mult în prăpastiile birocraţiei.

        Bunul Simţ  a trăit sub consemnări simple şi eficace (nu cheltui mai mult decât câştigi), şi strategii înrudite cu încrederea (adulţii sunt responsabili, nu copiii).
        Sănătatea lui a început să se deterioreze rapid când s-au aplicat reguli bine intenţionate dar ineficace:  informaţii referitoare la un copil de şase ani acuzat de abuz sexual pentru că a dat un sărut unei colege de clasă; adolescenţi care ar fi trebuit să plece la alt colegiu pentru că ar fi denunţat un coleg distribuitor de droguri;  o profesoară concediată pentru că a mustrat un elev indisciplinat; …
        Bunul Simţ  a pierdut teren când părinţii au atacat profesorii, numai pentru că cei din urmă făceau munca acestora: disciplinau copiii lor needucaţi. Declinul a fost şi mai mare când şcolile au trebuit să ceară permisul părinţilor pentru a nota elevul cu cutare sau cutare notă ori pentru a-l ”sancționa” pentru tema nefăcută;  …
       
Bunul Simţ  a pierdut dorinţa de a trăi când cele zece porunci s-au convertit în material rizibil, când anumite biserici s-au transformat în magazine iar criminalii au început să primească un tratament mai bun decât victimele lor.  
        Pentru Bunul Simţ a fost o lovitură puternică atunci când cineva nu se mai putea apăra de un hoţ în propria casă, pe când hoţul putea să reclame stăpânul pentru agresiune; când un poliţist omora un hoţ, inclusiv dacă acesta era înarmat,  și era imediat investigat pentru exces de apărare; …
        Moartea Bunului Simţ  a fost precedată de cea a părinţilor săi, Dreptatea şi Încredere; cea a soţiei sale Discreţia;  cea a fiicei sale Responsabilitatea  şi cea a fiului său Raţionamentul.
        În schimb supravieţuiesc cei trei fraţi vitregi: „Îmi cunosc drepturile mele!”, ”Celălalt este vinovatul!”  şi „Sunt o victimă a societăţii!”
        Nu a fost multă lume la funeraliile lui, pentru că foarte puţini au aflat că Bunul Simţ murise…


P.S.: Nu am gândit eu această parabolă, nu am scris-o eu (doar am intervenit nițel, redactând-o)J , am răscolit-o de pe undeva, căutând altceva. Dar îmi place mult, o consider apropriată timpului în care trăim, încât am hotărât s-o împart cu toată lumea bună!