Vrem o țară ca afară?!

   Vrem o țară ca afară, vrem facilitarea regimului de vize, vrem (cu orice preț) în Europa, vrem să trăim mai bine, vrem drumuri, vrem condiții, vrem salarii, vrem legi funcționale, vrem, vrem,  vrem! Șirul vrerilor moldovenilor ar putea fi prelungit până la infinit, pentru că din astea, Slavă Domnului, avem destule!Iată cu angajamentele, responsabilitățile, respectarea legilor, pe care le vrem funcționale(!),  stăm mai prost!

   De ceva timp DN Chișinău – Bălți(cel puțin porțiunea dintre METRO 1 și răscrucea spre Cricova) este în reparație (o știu pentru că plec destul de des la părinți pe-acolo). Chiar la ieșirea din oraș porțiunea de drum din dreapta e închisă iar circulația redirecționată pe porțiunea din stânga. Bineînțeles că e mai dificil să circuli, bineînțeles că tre’ să reduci viteza, bineînțeles că îți ia mai mult timp să parcurgi această porțiune de drum decât cum o făceai înainte! Dar, astea sunt condițiile și regulile(!), în cazul în care vrem să avem în scurt timp drumuri bune! Și,de fiecare dată(!)când trec pe-acolo mi se întâmplă să  văd destui tupeiști, care se încumetă să ocolească toate obstacolele(oricât de multe ar fi ele!) și restricțiile și să circule pe porțiunea închisă, iar la capătul acesteia, cu același tupeu să revină pe banda regulamentară(în special taxi-urile sau microbuzele de rută)! Vezi Doamne, noi ne grăbim și nu avem timp să mergem în coloană cu 50-60 km. la sută!!!

Întrebare: (pe de o parte s-ar părea rațională și logică, pe de altă parte – ar putea fi și stupidă) de ce oare, dacă e marcat traseul cu tot felul de indicatoare, care mai de care mari și grăitoare, de ce oare facem tot posibilul ca să le ocolim(chiar dacă uneori riscăm cu viața pasagerilor din salonul vehiculului!) și să mergem pe-acolo, pe unde regulamentul sau legea(cea vrută funcțională!) INTERZICE?! De ce nu avem răbdarea respectivă să ne deplasăm unul în spatele celuilalt, cu viteza indicată, cedând politicos și celor care aderă la  traseu de pe drumul adiacent?! Unde ne grăbim? În chiuvete, copaci, stâlpi, case (mai nou)? Oare chiar avem nevoie de polițiști la fiecare sută de metri pentru a respecta regulamentul rutier? Oare fără ”calul bălan” și ”Sfântul Neculai din cui” chiar nu se poate?! Doar pretindem că suntem un popor civilizat, la urma urmei, și vrem cu tot dinadinsul în Europa, nu?

   Atunci, despre ce vorbim: despre lipsa de responsabilitate sau despre mentalitatea bolnăvicioasă, devenită incurabilă? Și într-un caz și-n celălalt cine se face vinovat de faptul că gândim și acționăm anume astfel:Președintele, guvernul, polițistul, profesorul, omul simplu de la sapă sau fiecare dintre noi, luat în parte? Întrebări retorice? Nu cred!

   Vrem o țară ca afară, vrem facilitarea regimului de vize, vrem  în Europa …, dar NU VREM să respectăm regulile și angajamentele de admitere într-acolo!!! Nemaivorbind de faptul că respectarea acestor reguli/legi ne-ar face viața mai sigură și..., poate mai prosperă!

Miraculos leac- zâmbetul ăsta! :))

Un  început mai special de zi! Vânt rece,  temperaturi mai scăzute, predicții meteo deloc încurajatoare dar…, mult zâmbet!:) Doar într-un sfert de oră(atâta îmi ia ca să ajung  de acasă la serviciu) ”am adunat” atâtea zâmbete, câte, alteori, nu am șansa să le văd pe parcursul unei zile întregi sau chiar a unei săptămâni! Am salutat vecinul de la parter, iar el mi-a răspuns cu un ”bună dimineața!”, însoțit de un zâmbet larg;  pe drum spre serviciu am cedat unui pieton rătăcit trecerea(o luase hăisa prin mijlocul străzii) și mi-a mulțumit, zâmbindu-mi(!); am îndrăznit să-i ”tai unghiul” unui șofer de taxi (de regulă ei sunt cei care o fac aproape permanent, fiind într-o continuă goană!) și în loc de înjurături și gesturi mai puțin decente m-am ales cu un zâmbet(!); gardianul de la oficiu m-a întâlnit cu un ”bună ziua!”, complinit cu un zâmbet sincer! Neverosimil dar adevărat!:)

Zâmbetul nu costă nimic, spunea cineva, dar valorează enorm pentru cel, căruia îl dăruiești, mai ales dacă persoana respectivă se poate asemăna cu un deșert fierbinte în care nu a mai căzut demult o picătura de apă!:) E absolut adevărat că un zâmbet nu poate ”muta munții din loc”! dar, dacă prin acest zâmbet, sincer bineînțeles, poți reda speranța cuiva, atunci, cu siguranță, acea persoană va găsi resurse pentru a strămuta acești ”munți” ce s-au întrepus în calea vieții!:)

Zâmbetul  e cel mai sigur examen al sufletului omenesc. Niciodată firea omului nu se dezvăluie mai deplin, decât atunci când râde. Uneori e foarte greu să dibuiești caracterul unei sau altei persoane, dar e de ajuns s-o surprinzi o singură dată zâmbind sincer și-atunci caracterul acesteia îți aparține ca lumina zilei,  spunea marele  Dostoevski.   Cuvinte simple dar cu o pondere deosebită. Mi-amintesc, citisem cândva la Antoine de Saint-Exupery o poveste fascinantă, bazată pe propria lui experiență, care așa și se numea”Zâmbetul”   și care, reprodusă la un moment de crâncenă încercare, îi salvase viața autorului!Miraculos leac - zâmbetul ăsta!!!:)))

Zâmbiți unul altuia,  zâmbiți-i soției, zâmbiți-i soțului,   zâmbiți-le copiilor,    zâmbiți unul altua - nu contează cui,  zâmbiți sincer,   larg, deschis și...,  poate, într-un final,  ne facem mai buni, mai receptivi, mai sensibili, mai… adevărați!!!:)))